Topalu a devenit loc legendar prin măreția unor fapte.
Locuitorii săi s-au apărat și au luptat cu bărbăție, deoarece Dunărea aducea cu
ea apa Oltului, cu vitejia legiunilor lui Traian, Argeșul cu credința
strămoșească, Dâmbovița descălecătorilor de neam, Ialomița pășunilor și a
cavalului ciobănesc.

Așadar, Topalu s-a întocmit la vadul Dunării ca o
necesitate inexorabilă a vieții și conformă cu legile universale ale așezărilor
omenești.

Școala este așezată pe partea dreaptă a șoselei ce
vine de la Hârșova. Cele mai pesimiste date consideră că anul 1840 este anul în
care putem vorbi, la Topalu, despre o școală românească, în 1843 apărând ca
dascăl și învățător al satului Arsenie. La 1879, documentele timpului notează
că Topalu avea local de școală cu două posturi, iar ca învățători apar
Mihăilescu și Dinu Vintilă. Treptat, s-a înființat și școala de fete, cu un
singur post. Din 1911, școala are local nou, tip „casă a școalelor”, cu patru
săli de clasă. Din 1966, școala este compusă din trei corpuri și posedă
laboratoare și casa învățătorului.

Clădirea veche a fost renovată în 1999, în 2000 s-a
refăcut exteriorul, iar în 2011 s-a înlocuit tâmplăria și gardul.

În 1974 s-a construit o grădiniță modernă.

Localul grădiniței a fost total renovat în anul 2010. În
perioada 2018-2019 s-a renovat Corpul B al școlii și s-a extins cu o sală de
clasă.